|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 27531
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-15 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Nicole
Ruga mea e fără cuvinte,
Și cântul, Doamne, îmi e fără glas. Nu-ți cer nimic. Nimic ți-aduc aminte. Din veșnicia ta nu sunt măcar un ceas. Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune, Nici omul meu nu-i, poate, omenesc. Ard către tine-ncet, ca un tăciune, Te caut mut, te-nchipui, te gândesc. Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagă Și te scrutez prin albul tău veșmânt Pentru ca mintea mea să poată să-nțeleagă Nengenunchiata firii pe pământ. Săgeata nopții zilnic vârfu-și rupe Și zilnic se-ntregește cu metal. Sufletul meu, deschis ca șapte cupe, Așteaptă o ivire din cristal, Pe un ștergar cu brâie de lumină. Spune tu, Noapte, martor de smarald, În care-anume floare și tulpină Dospește sucul fructului Său cald? Gătită masa pentru cină, Rămâne pusă de la prânz. Sunt, Doamne, prejmuit cao grădină, În care paște-un mânz.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность