Din gura paiaței sângele se scurgea cu jumătate de gură.
Secunda de-acum urla fără glas ori dantură.

Mă bâlbâiam și eu după o sinecură
la știrba de viață, la umplutura de pluș, la amintiri care mușcă
cu care mă legănaseră de mic între zgardă și cușcă.


Ah, moartea asta ordinară de lux –
fără chip, fără nume, fără adresă
pe care o purtăm noapte de noapte în lesă.