|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 16348
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-30 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Radu Monica Adriana
Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,
Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră. I-am auzit întâia bătaie amândoi, Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră. Poate mai bate încă momentul de atunci, Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost, Și lacrimile tale, în gara cenușie. Cu limbile-i oprite pe palidul cadran, Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră De casă părăsită, cu-o rază frântă-n geam. Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră? Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut? La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă Și cade-n geam bătaia la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat s-asculți, pe cea din urmă?
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность