Te caut pe tine, suflete frumos,
cu frăgezimea și durata unui fum,
încât mă mir și eu cum de ai loc
în ființa mea de-acum.

Te caut pe tine căci te aflu-n drum,
ca pe-o fărâmă de copilărie,
cu clocot de lumini ce parcă-nvie
în ființa mea de-acum.

Iar dacă-ncerc destinul să mi-l văd
prin ceața vremii neiscate încă,
mă îngrozesc și cu copilăria-n sân m-ascund
în ființa mea de-acum.