Ceea ce nu face pe om inferior sie însuși, nu coboară nici condiția vieții omenești și nu distruge pe om nici în cele lăuntrice, nici în cele din afară ale sale.

Nu te purta ca și cum ai avea de trăit zece mii de ani. Deasupra ta se înalță legea destinului. Deci, cât timp viețuiești, cât timp încă îți este cu putință, fă-te bun.

Totul este de scurtă durată și pentru cel ce-și amintește și pentru cel pomenit.

Orice întâmplare petrecută nu înseamnă în ea însăși o nenorocire, dar că ne reprezintă, în schimb, o fericire să o suporți cu o generoasă dăruire a sufletului.

Cel mai înălțător mijloc de răzbunare împotriva făcătorilor de rele este să nu fii niciodată asemenea lor.

Unele abia așteaptă să se nască, altele se grăbesc să dispară. Și din ceea ce există, abia s-a zărit, că o parte s-a și stins.

Arta de a trăi e mai asemănătoare cu meșteșugul luptelor, decât cu arta dansului, prin faptul că se impune să înfrunți cu dârzenie și bine pregătit tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar și evenimentele neprevăzute.

Arta înseamnă desăvârșirea caracterului: fiecare zi să fie trăită ca și cum ar fi cea din urmă, fără să te zbuciumi, fără să fii amorțit și ipocrit.

Căința este un fel de învinuire pe care omul și-o aduce pentru că a trecut cu vederea ceva folositor. Binele trebuie considerat util, preocupările pentru realizarea sa sunt neapărat necesare în vederea depășirii omului bun și virtuos.