La haremul său din Ispahan


Tu ești paznicul credincios al celor mai frumoase femei din Persia. Þie ți-am încredințat ceea ce aveam mai scump pe lume: ai în mâinile tale cheile acelor uși fatale, ce nu se deschid decât pentru mine. Vegheată de tine, această comoară scumpă inimii mele se odihnește bucurânduțse de cea mai deplină siguranță. Tu ești de pază și în liniștea nopții și în tumultul zilei. Grija ta neobostă sprijină virtutea în șovăielile ei. Dacă femeile asupra căror veghezi ar încerca să-și calce datoria, tu le vei împiedica. Ești pedeapsă al viciului și stâlp al creației.
Tu le poruncești, dar le și asculți. Le îndeplinești orbește toate dorințele, dar le obligi să se supună, totdeauna, legilor haremului; ești mândru că le faci chiar cele mai neînsemnate servicii; te supui cu respect și cu teamă poruncilor lor îndreptățite; le servești ca un rob al robilor lor. Dar când îți reiei puterea și ți-e teamă că legile rușinii și ale cuviinței ar slăbi, atunci le ordoni ca un stăpân, ca mine însumi.
Amintește-ți întotdeauna de prăpastia din care te-am scos, când erai cel mai neînsemnat dintre sclavii mei, ca să te pun în această funcție și să-ți încredințez bucuriile inimii mele. Rămâi într-o profundă umilință în fața celor ce-mi împărtășesc iubirea, dar fă-le totodată să simtă deplina supunere. Îngădui-le toate plăcerile ce pot fi nevinovat; risipeștele grijile; distrează-le cu muzică, dansuri și băuturi delicioase; îndeamnă-le să fie cât mai mult împreună. Dacă vor să meargă la țară, condu-le; dar fii necruțător cu orice bărbat ce s-ar apropia de ele. Îndeamă-le la curăție care e chipul nevinovăției sufletului. Uneori vorbeștele de mine. Aș vrea să le revăd în încântătoarele locuri pe care ele le înfrumusețează. Adio.

Din Tauris, în 18 ale lunii Safar, 1711