V

De trei zile Apunake își căuta zadarnic soția. Plecaseră din Limonorado și, puțin timp după aceea, ajunseseră în valea fluviului Cergă unde, la confluența acesteia cu valea Automobiliștilor Vaccinați, se află orașul-surpriză, orașul-de-Sud, orașul-fără-nume, orașul-epocă, orașul-erezie, orașul-dropie, Bastonbach.
În afară de faptul că este capitală, Bastonbach-ul mai prezintă și următoarea interesantă particularitate: locuitorii nu umblă, ci tărâsc pe o parte a trupului, cu urechea lipită de pământ, din care cauză a început să le crească coadă și zbârnâitoare ca la zmeu. Patronul orașului este Heliogabal, primul care a preconizat aplicarea Nevralgiei la vapoarele de comerț și singurul care i-a felicitat când le-a crescut măseaua de minte. Bastonbachienii, în fantasismul lor exagerat, au luat măseaua și au așezat-o în vârful unei coline din apropiere, sub un gol de duioasă amintire. În fiecare zi fac pelerinaj la măsea, pe care o țin în gură fiecare câteva clipe și așa, rând pe rând, o trec unul altuia, până la cel din urmă.
Întreg orașul este așezat pe o placă turnantă, nu pentru a urmări soarele în calea lui pe cer, nici pentru a se apăra în contra vânturilor, sau spre a putea face față dușmanilor în condițiile cele mai avantajoase, ci pentru simplul motiv că suspomenita placă turnantă se găsește sub porțiunea de teren pe care este clădit orașul.
În Muzeul din Bastonbach se află, între altele, o mică statuie care, dacă bagi un ban în ea, începe să se miște și să reprezinte, grație unor transformări succesive, zguduitoarea poveste a Dorobanțului care a băgat o oaie în cinematograf.
Vezi mai întâi pe Dorobanț născându-se, într-o zi de sărbătoare, pe malul lacului Titicaca; apoi îl vezi pe copil de școală, cum primește în dar o oaie.
Scena a treia (pastorală) arată pe Dorobanț alăptând oaia.
Scena a patra: pe furiș, pătrund amândoi într-un cinematograf, în care se reprezintă un film instructiv despre întrebuințarea hyperfulminantelor în educația fetițelor eredo-alcolice.
Apoi asistăm la revolta oii, când face praf toate scaunele, în timp ce publicul cânta simfonic, grupat după sex.
Scena a șasea: Oaia insultă spiritul practic al Epocii, cu labele în șolduri și cu berebascul pe ceafă.
Scena a șaptea: oaia, ajunsă de blestemul unui berbec pe care-l umpluse de căpușe, rămâne cu gura strâmbă și își pierde complet lâna de pe mâna dreaptă a străzii.
Scena a opta: Dorobanțul încearcă să ascundă ce a mai rămas din oaie, dar e prins de cinci brutari licențiați și, în fine:
Scena ultimă: Dorobanțul este linșat și întrebuințat ca roză a vânturilor la serviciul barometric al orașului.
Principala ocupație a locuitorilor din Bastonbach este crearea de materii nule pe care le expediază apoi în străinătate sub forma de globule sedative sau de marule fanerogame. Afară de globule și marule mai produc: rotule, libelule, ampule, celule, capsule și pătule.
Despre istoria Bastonbach-ului se știe că la început a fost semănat de marele om și agricultor Filip Sugator, din a cărui falcă s-a făcut Turnul Babel, geamandura portului Cuhxhaven, Floarea Soarelui și Carul mare. Filip Sugator a avut urmași tot unul și unul, fac doi, din a căror colaborare cu Picromel Regele-Noadă a rezultat epoca de hegemonie a Malului Forțat. Au dus războaie în metru antic și metru etalon, fiind numiți, pentru aceasta, Metronomi ai Bizanțului, de Zaheu Clopotarul, succesor.
La intrarea lor în oraș, Apunake și Kematta fuseseră martori la spectacolul de gală numit Imam-Baialdâ, care avea loc în cinstea noului DECAN AL MAJESTÃÞII, chiar atunci ales și cu prilejul dezvelirii statuiei predecesorului său. Statuia îl înfățișa pe acesta din urmă așezat pe o roată dințată, cu cinci spițe de cristal. Legată de aceasta, flutura o panglică galbenă și foarte lată, pe un capăt al căreia era pictat Iov bogat, dând la săraci, iar pe celălalt, Iov sărac, luând de la bogați.
Lângă roată era pus un bulin de aspirină și un bobârnac de miez de pâine, pe care părea că vrea să le înfașce un cocor cu mustăcioară cocoțat pe umărul personagiului principal.
Pantalonii Decanului erau înlocuiți cu aprecieri juste.
În jurul bustului, pe un balcon de galalit, se plimbau paznici verzi, înarmați cu limbi de pendulă afumate, ale căror discursuri, formate din lentile groase de Spath, erau astfel ținute, încât toată lumina se aduna în dreptul inimii Decanului. Pe cap, rânduite în forma acoperișurilor de pagodă, se aflau o serie de fotografii reprezentând succesiv pe toți directorii Societății pentru Protecția Animalelor, profesoarele de la Școala de Menaj și restul. Tot pe cap mai avea, în vederea ploii, o aripă de Phoenix încrustată cu sfârcuri de sâni de vestală.
Se mai găsea acolo un aparat pentru mulțumit saluturilor la distanță, și, la rădăcina nasului, sub un fel de buză formată de pielea frunții, se ascundeau filoxere și câteva cuiburi de fazani dresați. De mâna dreaptă, întinsă lateral, atârna o draperie grea, pe care brodase cu mâna lui, încă din timpul când trăia, scene din toaleta intimă a doamnelor de la Curte, iar pe palma stângă dormea, neștiut de nimeni, un leopard roib, în întregime conservat în cvarțosilicat de mică ferobarică.
În sfârșit, în jurul capului, strălucea un nimb format din aceste versuri, pe care le poartă oricare:


DECAN AL MAJESTÃÞII

Am scalpat celebritatea geamandurii de cristal
Și-am încins întreg pământul cu reflexul mâinii mele,
Împănând tricofisiții unui Rege fără piele
În slănina parcelată a tarifului vamal.

Samuraiul se întinde ca o glandă de granit.
Rübetzahl mi-a spus: vreau pipi și și-a pus paltonu-n stele
Unde ești priveghetoare a vaniliilor mele,
Catapodică madamă cu dinam la răsărit?

Puși în rame, Mirmidonii iau aspecte de gutui,
Eu reeditez, arhaic, Gloria Sempiternelă.
Fără spasmuri moare Ghiara sub hermina de flanelă,
Aninându-și pericardul și semințele în cui.

Marea dă serbări în cinstea prototipului Macac
Dumnezeu se fermentează, înfrățind ștreangul cu jugul,
Regele perfid își scoate bătăturile cu plugul,
Dăruind castane coapte văduvelor din Karnac.

Fac un semn, dau o poruncă. Ascensorul umilit
Se dizolvă, fără vorbă, în puțină Eterie.
Lumea întreagă derapează, mirosind a feerie
Spre Decanul Majestății, Condotierul fantezie
Luminos și invizibil ca un astru rătăcit.

(...)