Petronius catre Vinicius:
"E rau de tine, carissime! Se vede ca Venus ti-a tulburat simtirea, ti-a intunecat ratiunea, memoria si darul de a gandi despre orice altceva decat despre dragoste. Sa citesti candva ceea ce mi-ai raspuns la scrisoare si ai sa intelegi ca mintea ta a devenit indiferenta la tot ceea ce nu este Ligia, ca se ocupa numai de ea, se intoarce mereu la ea si se rostogoleste deasupra ei ca uliul desupra prazii. Pe Pollux ! Gaseste-o mai repede; altfel, daca focul n-ar sa te prefaca in scrum, ai sa ajungi ca Sfinxul egiptean, care, dupa cum se spune, indragostindu-se de palida Isis, a devenit surd la toate, indiferent - si asteapta doar noaptea ca sa-si poata contempla iubita cu ochii lui de piatra.
Colinda sanatos noaptea orasul, travestindu-te, du-te chiar, impreuna cu filosoful tau, pe la casele de rugaciune ale crestinilor. Tot ce trezeste speranta si omoara timpul este demn de lauda. Dar, in numele prieteniei noastre ai grija de un lucru: Ursus acela, sclavul Ligiei, se pare ca este un om de o putere neobisnuita, asa ca angajeaza-l pe Croton si faceti expeditii in trei. Are sa fie mai sigur si mai intelept asa. Crestinii, de vreme ce dintre ei fac parte Pomponia Graecina si Ligia, cu siguranta nu sunt niste ticalosi, asa cum se spune in general despre ei. La rapirea Ligiei insa au dovedit ca, atunci cand e vorba de vreo oita din turma lor, nu stiu de gluma. Cand ai s-o vezi pe Ligia, n-ai sa te poti stapani si ai sa vrei s-o iei imediat acasa, dar cum ai sa reusesti numai cu Chilonides ? Croton are sa reuseasca chiar daca ar apara-o zece ligieni ca Ursus acela. Nu te lasa exploatat de Chilon, dar cu Croton nu te zgarci la bani. Din toate sfaturile pe care ti le pot trimite, asta-i cel mai bun.
Pe aici nu se mai vorbeste de mica Augusta si de faptul ca a murit din farmece. Mai pomeneste Poppea uneori de ea, insa mintea imparatului este preocupata de altceva. De altfel daca-i adevarat ca divina Augusta este din nou insarcinata, atunci si-n mintea ei are sa se spulbere fara urma amintirea celuilalt copil. Suntem de mai bine de zece zile la Neapolis, mai bine zis, la Baiae.Dac-ai fi in stare sa te gandesti si la atceva, atunci ecourile sederii noastre aici ar fi trebuit sa ajunga pana la urechile tale caci sunt convins ca intreaga Roma nu vorbeste despre altceva. Am sosit deci la Baiae, unde mai intai ne-au coplesit amintirea mamei si remuscarile. Si stii la ce concluzie a ajuns Ahenobarbus? Ca chiar omorul mamei este pentru el numai tema de poezie si un pretext pentru scene tragi-comice. Remuscari adevarate a simtit candva doar pentru ca-i un fricos. Dupa ce s-a convins ca lumea a ramas cum a fost, prosternata la picioarele lui, ca nici un zeu nu s-a razbunat pe el, se preface doar, ca sa-i induioseze pe oameni de soarta lui. Uneori, fuge noaptea din asternut, sustinand ca-l fugaresc Furiile, se trezeste, priveste inspaimantat in urma lui, ia postura comediantului care joaca rolul lui Oreste - si inca un comediant fara har - declama versuri grecesti si se uita sa vada daca-l admiram! Iar noi, in loc sa-i spunem : intram in tonul tragediei si-l aparam de Furii pe marele actor. Pe Costor! Trebuie sa fi ajuns la urechile tale macar atat, ca a dat reprezentatii in public la Neapolis. Au adunat toti vagabonzii greci din oras si din cetatile inconjuratoare, care au umplut arena cu un miros atat de neplacut de usturoi si de transpiratie, incat multumesc zeilor ca in loc sa stau in primele randuri, intre curteni, am stat cu Ahenobarbus in culise. Ai sa ma crezi oare ca se temea? Se temea intr-adevar!Mi-a luat mana si a dus-o la inima. Intr-adevar, ii batea inima intr-un ritm infernal. Gafaia, iar in clipa cand a trebuit sa apara pe scena, a palit ca pergamentul si fruntea i s-a acoperit de broboane de sudoare. Si doar stia ca randurile-s intesate cu pretorieni inarmati cu bastoane, care in caz de nevoie urmau sa stimuleze entuziasmul. N-a fost nevoie. Nici o turma de maimute din preajma Cartaginei nu reuseste sa urle cum urla gloata aceea. Iti spun ca mirosul de usturoi ajungea pana la scena. Nero se inchina, isi apasa mainile in dreptul inimii, trimitea bezele si plangea. Pe urma, s-a napustit ca beat in mijlocul nostru, care asteptam in spatele scenei, strigand : Gloata continua sa urle si sa aplaude, stiind ca in felul acesta se va bucura de favoruri, daruri, petreceri, bilete de loterie si un nou spectacol dat de cezarul-mascarici! Nici nu ma mir de ei ca aplaudau, caci nu mai vazusera asa ceva. Iar el repeta in fiecare clipa: . Cred ca din clipa aceea, ura lui fata de Roma a crescut si mai mult. Totusi, au fost trimisi la Roma curieri speciali sa anunte triumful si asteptam zilele acestea multumiri din partea senatului. Imediat dupa primul spectacol al lui Nero, a avut loc o intamplare ciudata : teatrul s-a daramat pe neasteptate, insa dupa ce oamenii iesisera. Am fost la fata locului si n-am vazut sa fi scos macar un singur cadavru de sub daramaturi. Multi, chiar dintre greci, considera asta ca un semn al zeilor provocat de injosirea demnitatii imparatesti. El insa sustine ca-i dimpotriva un semn al gratiei de care se bucura pe langa zei, care au grija de vocea lui si de cei ce-l asculta. Au urmat deci jertfe la toate templele si mari slujbe de multumire, iar pentru el un nou imbold de a calatori in Achaia. Acum cateva zile, mia spus ca totusi se teme de ceea ce-o sa spuna poporul roman, nu cumva sa se revolte, atat din dragoste pentru el, cat si de teama ca impartirea granelor si jocurilor ar fi putut sa aiba loc fara prezenta imparatului, daca si-ar prelungi calatoria.
Totusi, o sa ne ducem la Benevent sa cunoastem luxul cizmaresc cu care se lauda Vatinius, iar de acolo, sub paza divinilor frati ai Elenei, in Grecia. In ceea ce ma priveste, am observat ca, atunci cand traiesti printre nebuni, devii la randul tau nebun si chiar mai mult, descoperi un anumit farmec la nebuni. Grecia si calatoria cu alai de mii de capete, exodul triumfal al lui Bachus printre nimfe si bacante impodobite cu crengi de mirt, frunza de vita si iedera, care trase de tigri, flori, tirse, cununi, urale : evoe ! muzica, poezie si Hellada aplaudand , toate bune, dar noi nutrim planuri si mai indraznete. Vrem sa cream un imperiu oriental de basm, un stat al palmierilor, soarelui, poeziei si realitatii preschimbate in vis si al vietii intr-o continua placere. Am vrea sa uitam de Roma, iar capitala sa ne-o stabilim pe undeva intre Grecia, Asia si Egipt, sa traim nu viata oamenilor, ci a zeilor, si sa nu stim ce-i cotidianul, sa hoinarim in galere aurite la umbra panzelor lor de purpura prin Arhipelag, sa fim Apollo, Osiris si Baal intr-o singura persoana, sa fim roz odata cu zorile, auriu impreuna cu soarele, argintiu cu luna, sa domnim, sa cantam, sa visam. Nu stiu daca ai sa ma crezi, dar eu care mai am minte de un sestert si judecata de un as, ma las totusi furat de fanteziile astea si ma las pentru ca, desi sunt irealizabile, sunt macar marete si neobisnuite... O asemenea imparatie de basm, daca ar fi, candva, dupa multe secole, li s-ar parea oamenilor un vis. Daca Venus n-ar lua infatisarea unei Ligia, sau fie si a unei sclave Eunice, si daca, n-ar fi infrumusetata de arta, viata in sine ar fi seaca, si adesea ti-ar arata un chip de maimuta. Barba-Aramie nu-si va realiza insa idealul fie si numai pentru faptul ca in regatul ala fantastic al poeziei si visului n-ar fi loc pentru tradare, josnicie si moarte, pentru ca, sub aparenta unui poet, ar sta un slab comediant, un nepriceput conducator de care si un tiran obtuz. Deocamdata, ii sugrumam pe aceia care ne incurca in vreun fel. Bietul Torquatus Silanus a trecut printre umbre. Si-a deschis venele acum cateva zile. Lecanius si Licinius primesc consulatul cu teama. Batranul Thraseas n-o sa scape de moarte, caci indrazneste sa fie onest. Tigellnius nu a putut pana acum sa obtina ordinul sa-mi deschid venele. Sunt inca necesar nu numai ca ci, ca om fara ale carui sfaturi si gust excursia la Achaia ar putea sa nu reuseasca. Stiu insa ca, mai devreme sau mai tarziu, asa o sa se termine, si stii ce ma intereseaza in acest caz? Ca Barba-Aramie sa nu capete cupa aceea a mea de Myrrhinae, pe care o stii si o admiri. Daca in clipa mortii mele ai sa fii langa mine, am sa ti-o dau tie, iar dac-ai sa fii departe, am s-o sparg. Deocamdata, insa, mai avem inaintea noastra Beneventul cizmaresc, Grecia olimpica si Fatum care traseaza fiecaruia calea lui necunoscuta si neprevazuta. Ramai sanatos si angajeaza-l pe Croton, altfel au sa ti-o rapeasca pentru a doua oara pe Ligia. Pe Chilonides, cand n-are sa-ti mai fie de folos, trimite-mi-l oriunde m-as afla. Poate consulii si senatorii au sa tremure candva in fata lui, asa cum tremura in fata celuilalt Cavaler-Cizmar. Cand ai s-o redobandesti pe Ligia, da-mi de veste ca sa sacrific pentru voi o pereche de lebede si o pereche de porumbei in micul templu de aici, al Venerei. Am vazut odata in vis pe Ligia pe genunchii tai, cautandu-ti sarutarile. Straduieste-te ca acesta sa fie un vis prevestitor de bine. Fie ca pe cerul tau sa nu fie nori, iar daca au sa fie, atunci sa aiba culoarea si parfumul rozelor. Ramai sanatos si adio !"