Ca să nu mai rămâie repetent si anul acesta, mam'mare, mămitica si tanti Mita au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucuresti de 10 mai.
Putin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului si nepotelului lor. Destul că foarte de dimineată, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, asteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la Bucuresti. Adevărul e că, dacă se hotăreste cineva să asiste la o sărbătoare natională asa de importantă, trebuie s-o ia de dimineată. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte împacient si, cu un ton de comandă, zice încruntat:
- Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!
- Vine, vine acuma, puisorul mamii! răspunde cucoana.
Si sarută pe nepotel; apoi îi potriveste pălăria.
Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscriptia pe pamblică: le Formidable, si sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Mita, că "asa tin bărbatii biletul".
- Vezi ce bine-i sade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?
- Mamito, nu ti-am spus că nu se zice marinel?
- Da cum?
- Marinal...
- Ei! ziceti voi cum stiti; eu zic cum am apucat. Asa se zicea pe vremea mea, când a iesit întâi moda asta la copii - marinel.
- Vezi că sunteti proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel...
- Da cum, procopsitule? întreabă tanti Mita cu un zâmbet simpatic.
- Mariner..
- Apoi de! n-a învătat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare, si iar sărută pe nepotel si iar îi potriveste pălăria de mariner.
Dar nu e vreme de discutii filologice: soseste trenul - si nu stă mult.
Trenul este plin... Dar cu multă bunăvointă din partea unor tineri politicosi, cari merg până la o statie apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam'mare îsi face cruce, apoi aprinde o tigară... Goe nu vrea sa intre în cupeu; vrea să sadă în coridorul vagonului cu bărbatii.
- Nu!... nu e voie să scoti capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, si-l trage putin inapoi.
- Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se.
Si după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alarmă si scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, si mititelul isi retrage îngrozit capul gol înauntru si-ncepe să zbiere.
- Mamito! mam'mare! tanti!
- Ce e? Ce e? sar cocoanele.
- Să oprească! zbiară si mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! să opreascăăă!!!
Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit de la statia din urmă.
- Biletele, domnilor!
Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate si Goe să făcă acelasi lucru: fiindcă biletul era în pamblica pălăriei, si, dacă a zburat pălăria, fireste c-a zburat cu pamblică si cu bilet cu tot. Dar avea bilet.
- Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Mita.
Conductorul însă nu întelege, pretinde bilet; daca nu, la statia apropiată, trebuie să-l dea jos pe d. Goe. Asa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet si nu declară că n-are bilet, i se dă o amendă de 7 lei si 50 de bani, si-l da jos din tren la orice statie.
- Dar noi n-am declaratără? strigă mamita.
- Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria? zice mam'mare.
- De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră! zice cu pică urâtul.
- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Mita urâtului...
- Uite ce e, cucoană - zice conductorul - trebuie să plătiti un bilet...
- Să mai plătim? n-am plătitără o dată?
- Si pe dasupra un leu si 25 de bani.
- Si pe dasupra?...
- Vezi, dacă nu te-astâmperi? zice mamita, si-l zguduie pe Goe de mâna.
- Ce faci, soro? esti nebună? nu stii ce simtitor e? zice mam'mare.
Si, apucându-l de mâna cealaltă, îl smuceste de la mămita lui, tocmai când trenul, clăntănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam'mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe îsi pierde un moment centrul de gravitatie si se reazimă în nas de clanta usii de la cupeu. Goe începe să urle... In sfârsit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărească a plati biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie!... Ce-o să facă d. Goe la Bucuresti cu capul gol? si toate prăvăliile închise!... s-ar întreba oricine, care nu stie câtă grije are mam'mare si câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Dacă să întâmplă să plouă, ori răcoare? Si mam'mare scoate din săculetul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.
- Te mai doare nasul, puisorule? întreabă mam'mare.
- Nu... răspunde Goe.
- Să moară mam'mare?
- Să moară!
- Ad', să-l pupe mam'mare, că trece!
Si-l pupă în vârful nasului; apoi asezându-i frumos beretul:
- Parcă-i sade mai bine cu beretul!... zice mam'mare scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.
- Cu ce-i nu sade lui bine? adaoga tanti Mita, si-l scuipă si dumneaei si-l sărută.
- Lasă-l încolo! că prea e nu stiu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă si biletul! zice mamita, prefăcându-se foarte supărată.
- Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam'mare.
Dar mamita adaogă:
- Da pe mămitica n-o pupi?
- Pe tine nu vreau, zice Goe cu humor.
- Asa? zice mamita. Lasă!... si-si acopere ochii cu mâinile si se face că plânge.
- Las' că stiu eu că te prefaci! zice Goe.
- Ti-ai găsit pe cine să-nseli! zice mam'mare.
Mamita începe să râză; scoate din săculet ceva si zice:
- Cine mă pupă... uite!... ciucalată!
Mamita pupa pe Goe, Goe pe mamita, si luând bucata de ciucalată, iese iar pe coridor.
- Puisorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de destept! zice mam'mare.
- E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Mita.
Pe când Goe îsi mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta... Trenul aleargă acuma despre Crivina către Peris.
- Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamito! zice mamita către mam'mare.
Mam'mare se ridică bătrâneste si se duce în coridor:
- Goe! puisorule! Goe! Goe!
Goe nicăieri.
- Vai de mine! tipă cucoana, nu-i băiatul! Unde e băiatul!... s-a prăpădit băiatul!...
Si toate cucoanele sar...
- A căzut din tren băiatul! Tato, mor!
Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în usa compartimentului unde nu intra decât o persoană.
- Goe! maică! acolo esti?
- Da!
- Aide! zice mam'mare, iesi odată! ne-ai speriat.
- Nu pot! zbiară Goe dinăuntru.
- De ce?... te doare la inimă?
- Nu! nu pot...
- E încuiat! zice mam'mare, vrând să deschidă pe dinafară.
- Nu pot deschide! zbiară Goe desperat.
- Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!
In sfârsit, iacătă conductorul cu biletul: primeste paralele si liberează pe captiv, pe care toate trei cucoanele îl sărută dulce, ca si cum l-ar revedea după o îndelungată absentă. Si mam'mare se hotăreste să stea în coridor, pe un geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se mai întâmple ceva puisorului. Puisorul vede o linie de metal în coltul coridorului, care are la capătul de sus o masină cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul masinii si începe să-l tragă.
- Sezi binisor, puisorule! să nu strici ceva! zice mam'mare.
Trenul isi urmează drumul de la Peris cătră Buftea cu mare viteză. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un suier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, si trenul se opreste pe loc, producänd o zguduitură puternică.
"Ce e? ce e?" Toti pasagerii sar înspăimântati la ferestre, la usi, pe scări...
- Goe! puisorule! Goe! strigă tanti Mita si se repede afară din compartiment.
Goe este in coridor... De ce s-a oprit trenul?
Cineva, nu se stie din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?... Asta e usor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se ata înnodată si cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă forfotă, examinând roatele tamponate cu toată presiunea, asa de tamponate că-i trebuie vreo zece minute mecanicului să-si încarce iar pompa de aer comprimat si să poată urni trenul din loc. In toată vremea asta, conductorul si sefii trenului aleargă din vagon în vagon si cercetează aparatele semnalelor de alarmă.
Cine poate ghici în ce vagon era ruptă ata plumbuită si rasturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul cupeului cu puisorul în brate. Nu se poate sti cine a tras manivela.
Trenul se porneste în sfârsit, si ajunge în Bucuresti cu o întârziere de câteva minute. Toata lumea coboară. Mam'mare asează frumusel beretul lui Goe, îl scuipă pe puisor să nu-l deoache, îl întreabă dacă-l mai doare nasul si-l sărută dulce.
Apoi cucoanele se suie în trăsură si pornesc în oras:
- La Bulivar, birjar! La Bulivar!...