agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-19 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Lupul de Stepă
„ ...regretul de a nu fi plantă, cine să-l priceapă ? Pe cine să-l înduioșeze dorul vegetal ? Să fii o floare în care se îngroapă razele și dorm visele pămîntului și pe care s-o culeagă un înger trist, spulberîndu-i petalele cu un suflu cald și nostalgic ! [...] Regretul vegetal te apropie tot mai mult de paradis decît religiile laolaltă. Parcă toate celulele ar reface drumul înapoi, spre somnul naturii, spre uitare [...] Numai ca plantă ești în paradis. Prea mult am trecut de această treaptă. Cît trebuie să distrugem pentru refacerea paradisului ! Păcatul nu este decît imposibilitatea uitării. Starea de cădere, ce definește, forma de viață umană, este o exasperare bolnăvicioasă a conștiinței. Ceea ce nu însemnă decît posibilitatea unei ființe de a sta alături de Dumnezeu. Plantele se odihnesc în El, în uitarea eternă. Cu cît ești mai treaz – mai departe, adică, de plantă, cu atît ești mai aproape de paradis, prin nostalgie, iar chinul zilnic, al spiritului te înfrățește, prin regret, cu lumea vegetală.” [Lacrimi și sfinți, p.182-183]
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность