agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 8293 .



Corabia văzduhului
стихотворения [ ]
Din Zeidlitz*

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Lermontov_Mihail ]

2009-08-22  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Bot Eugen Iulian



Pe-oceanu-albstru-n noaptea neagră,
Sub stele reci străluminând,
Doar o corabie aleargă,
Cu toate pânzele în vânt.

Plutesc înaltele catarguri
Neclătinate din butuci -
Și în tăcere, peste larguri
Privesc doar tunuri mari de tuci.

Nici căpitanul nu se-aude,
Nici marinari pe punte nu-s.
Ea trece peste stânci afunde
Și n-o opresc furtuni de sus.

E-o insulă-n ocean, departe,
- Granit pustiu și mohorât -
Cu un mormânt, și-un împărat e
`Ngropt acolo în mormânt.

Fără onoruri l-îngropară
Dușmanii-n țărmurii pustii,
Pe piept cu-o piatră grea, povară
Eternei lui călătorii

Și an de an, când se-mplinește,
Spre miezul nopții, -acel sfârșit,
Corabia din larg oprește
La țărmul `nalt și liniștit.

Din lumea lui trezit, apare
Prin umbre împăratul viu,
Cu un tricon înscris pe zare
Și cu surtucu-i cenușiu.

El mâinile-și încrucișează
La piept, înaintând ca-n vis,
Și sus la cârmă se așează
Pornind pe-al apelor abis.

Spre Franța scumpă, să-și mai vadă
Și tron și slavă, trece-n zbor,
Unde-a rămas și vechea gardă
Și fiul lui moștenitor.

Și când prin noapte-și vede țara
Peste întinsul amărui,
Îi arde inima ca para
Și stele ard în ochii lui.

Trecând a undelor invazii
Semeț, peste foșnirea lor,
Prin noapte-și strigă camarazii
Și garda lui, poruncitor.

Dar lângă Elba albăstrie
Și piramidele-n tăceri,
Și sub zăpezile Rusiei
Dorm mustăcioșii grenadieri.

Nici mareșalii nu-s să-i asculte
Prin noapte, glasul cunoscut:
Ori au pierdut demult în lupte,
Ori l-au trădat și s-au vândut.

Neliniștit, pe țărmul mării,
Bătând pământu-ncoace-ncol`,
Privind în beznele uitării,
Din nou, mai tare cheamă-n gol.

În fața sorții blestemate
Își strigă fiul scump - dar nu-i!
I-ar da din lume jumătate,
Și Franța toată, numai lui.

O, fiul lui de mult din gândul
Acestei lumi e stins, demult!
Și împăratul așteptându-l
Ascultă-al apelor tumult.

Oftează greu, tot lângă mare,
Dar noaptea piere-n răsărit,
Și stropi de lacrime amare
Pe țărmul rece s-au ivit.

Sus, pe corabia vrăjită,
Lăsându-și capu-n piept, apoi,
Spre insula încremenită
Făcând un semn, porni-napoi.



* Zeidlitz - poet austriac(1770-1862)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!