Am învățat multe
de la străinii care trec prin fața casei mele
cu fețele răvășite de ploaie
de la mașinile care opresc și așteaptă o vreme
fără ca nimeni să vina sau să plece
de la omul care citește contorul
luminând cu o lanternă prăpădită kilowații consumați.

Lângă oglinda cenușie din hol, în umbra pălăriilor
rămân adesea și nu mă gândesc la nimic
noaptea în baie privesc pe geamul mat
frunzișul bătut de vânt sau de lună.
Sunt un om care nu-și poate explica multe
din paharul cu apă beau doar jumătate
ascult din găleata cu rumeguș de lângă sobă
un greier cum țârâie stins.
Întorc ceasul
pentru dimineață-n care nu voi mai fi
pentru tăcerea dinlauntrul unei cămăși
pe care-a purtat-o și tatăl meu.