Colo-n vatra neagră
Jaru-i ațipit,
O pisică-i parcă
Sfinxul de granit.

Plopul geme-n curte
Biciuit de ploi,
Din pendul cad iute
Clipele de foi,

Dar deodată-o frunză
Stă în cer mocnit
Nici urcă, nici cade.
Timpul s-a oprit.

Trecutul, prezentul,
Viitorul cert
Prinse sunt în ora
Două și un sfert.

Vine-n van furtuna
Peste stinsul jar:
Nemișcată foaia
Stă în calendar.

Și frunza desprinsă,
Sus în sfere reci,
Nici urcă, nici cade,
Clipa e pe veci.

Parcă toamna-n nouri
Își îngroapă sulul.
Negru ca de fier.
Doarme și pendulul

Cu-amorțite clipe
Ca în iarnă-un roi.
Numai plopul geme
Biciuit de ploi.