„Che fai tu, Luna, in ciel, dimmi,
che fai...”
Leopardi


Ce faci tu, Lună,-n păduri,
spune-mi ce faci,
nesfârșită liniște, Lună?
Treci printre gratii de fagi
Care se-ndreaptă și sună.

Ce faci tu, Lună,-n adânc,
În apele mărilor toate?
Treci printre valuri ce frâng
Arcul luminii brumate.

Din înălțimi, din afară,
Iar în adânc te cuprinzi,
Noaptea întreagă să-mi pară
joc nesfârșit de oglinzi.

Ce faci tu, Lună,-n abis
Departe de lume și stele?
Singură treci printre ele
Cufundată în vis.

Logodită
Cu al pământului nimb
Plutești în cerc adormită,
Înaintând în timp.

...Ce faci tu, Lună, în noi?
Chipul tău de aromă
Către al stelele roi

Ca pe-o maree ne cheamă!...