agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-09 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Cunosc un oraș care zilnic se umple de soare și totul e răpire în clipa aceea. Am plecat de-acolo într-o seară. În inimă dăinuia țârâitul de greieri. De pe puntea vaporului alb lăcuit am văzut cum îmi dispare orașul lăsând un pic o-mbrățișare de lumini în aerul mohorât atârnând. Silenzio Conosco una città che ogni giorno si empie di sole e tutto è rapito in quel momento. Me ne sono andato una sera. Nel cuore durava il limio delle cicale. Dal bastimento verniciato di bianco ho visto la mia città sparire lasciando un poco un abbraccio di lumi nell’aria torbida sospesi.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность