A fost în Thule un rege
Fidel, iubita sa
Murind i–a dat, să-l lege,
O cupă de aur, grea.

Doar ea-vrăjea simțirea
La orice-ospăț întins;
Când o sorbea, privirea
I se-neca de plâns.

Iar când simți că moare,
Urmașului i-a dat
Cetăți, și plai, și zare;
Dar cupa și-a păstrat.

La masa lui regală,
Cu cavalerii-n jur,
Ședea-n străbuna sală
Pe-un țărm de mare, sur.

Chefliu bătrân, ce zvântă
Al vieții ultim jar,
De-acolo cupa sfântă
O azvârli-n cleștar.

Văzu cum cade, zboară,
Și soarbe din potop;
Și ochii lui secară,
N-a mai băut un strop.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș