agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 5539 .



La cules de mure
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Sylvia_Plath ]

2009-03-13  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by T. Constantin Georgescu



Nimeni pe cărare, și nimic, nimic decât mure,
mure de o parte, de alta, deși mai mult către dreapta,
o cărare de mure, coborând în ocoluri, și marea
undeva la capăt, gâfâind. Murele
mari ca buricul degetului mare, oarba ca niște ochi
ebonii în gardurile vii, groase
cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.
N-am cerut o asemenea frăție de sânge ; probabil că mă iubesc.
Se așează mulțumite în sticla mea de lapte, turtindu-și rotunjimile.

Deasupra trec ciorile în stoluri negre, ca niște cacofonii –
petece de hârtie arsă rotindu-se pe un cer spart.
Doar vocea lor se aude protestând, protestând.
Nici nu mai cred că are să apară la capăt marea.
Pășunile înalte, verzi, strălucesc lumina pe dinăuntru.
Ajung la un tufiș de mure atât de coapte că e o tufă de muște,
atârnând cu pântecele verzi-albăstrii și cu voalurile aripilor pe un paravan chinezesc.
Sărbătoarea de miere a murelor le-a amețit ; se cred în cer.
Încă o cotitură și murele și tufișurile se termină.

Singurul lucru care urmează acum este marea.
Dintre două dealuri un vânt brusc se deschide spre mine ca o pâlnie,
plesnindu-mă peste față cu fantomele rufelor lui.
Dealurile aceste sunt prea verzi și dulci ca să aibă gust de sare.
Urmez poteca oilor printre ele. Un ultim cot mă aduce
pe fața dinspre miazănoapte a dealului, și fața e o stâncă portocalie
privind în gol, spre nimic altceva decât un gol mare
cu lumini albe de cositor și un vuiet de argintari
bătând, ciocănind mereu un metal neîmblânzit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!