Ai auzit de băiatul care mergea pe lîngă
Apa cea neagră? Nu-ți voi spune mai multe.
Mai bine așteptăm cîțiva ani. Se voia pătrunsă.
Din cînd în cînd, un om pe malul heleșteului,
O mînă se întindea spre el și-l trăgea înăuntru.

Fără vreo intenție anume. Heleșteul se simțea
singur, avea nevoie de calciu, oasele-i foloseau. Ce s-a
întîmplat pe urmă?

A fost oarecum ca vîntul în noapte, adică lin,
Mișcîndu-se moale, oftînd ca o bătrînică
Noaptea tîrziu în bucătăria ei, mutînd cratițe
De colo-colo, aprinzînd focul, pregătind mîncarea pisicii.