|
Биография Alexandr Sergheevici Pușkin
Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.
Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovich Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Aleksejevna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovich Gannibal, născut în Eritreea. Poetul Aleksandr Sergheevici Pușkin s-a născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. În 1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe Selo, (azi orașul Pușkin) unde va studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În 1820 publică primul său lung poem, Ruslan și Ludmila.
Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai. În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până in 1826. Cu ajutorul anumitor autorități reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui pe care o și obține.
Pușkin la șaisprezece ani, recitând un poemÎn revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa călătoreasca sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.
În 1831 se căsătorește cu Natalya Goncharova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte. În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, Pușkin de moarte. Două zile mai târziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea - Alexandru Sergheevici Pușkin moare. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-o locație mai mică, permițând participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.
Soția lui Pușkin, Natalia GoncearovaPușkin a avut patru copii cu Natalya: Maria (născută în 1832, care este considerată un prototip pentru Anna Karenina), Alexander (născut în 1833), Grigory (născut în 1835) și Natalya (născută în 1836) ultima dintre ei căsătorindu-se, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau și a devenit Countesă de Merenberg.
Activitatea literară
1814 - Apare în "Vestnic Evropi" (Mesagerul Europei) Către un amic versificator, poezie
1820 -Ruslan i Ludmila (Ruslan și Ludmila), poem
1822 -Kavkazskiy Plennik (Prizonierul din Caucaz), poem
1824 -Fântana din Bahcisarai, poem
1827 -Tsygany (Țiganii), poem
1829 -Poltava, poem
1830 -Micile tragedii
1831 -Boris Godunov, scrisă în 1825, drama
1831 -Povestirile răposatului Belkin, proză
1825 -Evgheni Oneghin, roman în versuri
1832 -Dubrovski, roman în proză
1833 -Mednyy Vsadnik (Călărețul de aramă), poem
1833 -Pikovaya Dama (Dama de pică), nuvelă "petersburgheză"
1834 -Istoria lui Pugaciov, proză
1836 -Kapitanskaya Dochka (Fata căpitanului), proză
Kirdzhali Kircali
Gavriiliada
|
Лучшие Тексты
