Amorul ne arată cât de plăcută trebuie să fie moartea, dar noi nu suntem atenți. Dacă ne-ar fi dat să murim de două ori, atunci poate că a doua oară nu ne-am mai teme. Așa cum o virgină se teme de durerea pe care o provoacă intromisia, dar se desfată a doua oară și e gata să o facă din nou, fără să acorde atenție insignifiantei dureri.

Ne este dată o singură moarte pentru ca, realizându-i farmecul de prima oară, să nu fim atrași de ea mai puternic decât suntem atrași de viață. Dumnezeu nu ne-ar putea ține în viață, așa cum nu ne-a putut păstra inocenți. Am tinde necontenit spre suicid. Sexul ne este oferit ca înlocuitor al morților multiple. O dată ce ne-am odihnit după o dulce moarte, suntem nerăbdători să o trăim din nou. Există oameni posedați de ideea morții. Ei sunt convinși că e frumoasă și că e cu atât mai bine cu cât vine mai repede. Încearcă tot timpul să-și ia viața, punându-se în pericol.

Eu nu am o dorință limpede de a muri, dar mă comport ca și cum aș căuta moartea cu toate puterile.

Unii acționează direct. Încearcă cu ștreangul sau cu pistolul și, deși moartea lor poate fi împiedicată de cei care îi iubesc, reușesc în final, cu propriile mâini, să se arunce pe lumea cealaltă. Pentru asta e nevoie de un caracter puternic, ceea ce eu nu am.

Femeile miros a pizdă, care, în dorință, pulsează precum o inimă...