|
Биография Rudolf Steiner
Rudolf Steiner (n. 25 februarie 1861 [oficial 27 februarie, data botezului, Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.
Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale, descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.
Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.
Opera
Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)
Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)
Adevăr și știință (1892)
Filosofia libertații (1894)
Friedrich Nietzsche: un luptător impotriva epocii sale (1895 )
Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901)
Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)
Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)
Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)
Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)
Treptele cunoașterii superioare (1905)
Știința tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)
Poarta inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)
Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)
Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)
Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)
Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)
Un drum spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)
Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)
Enigmele filosofiei (1914)
Puncte centrale ale problemei sociale (1919)
Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane (1919-1920)
Teze antroposofice (1924)
Fundamentele terapiei antroposofice (Carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925)
Povestea vieții mele (Carte autobiografică, 1925)
|
Лучшие Тексты
