Pseudonimul A. Mirea!” sub care se ascund poeții St. O. Iosif (11 septembrie 1875-22 iunie 1913) și Dimitrie Anghel ( 16 iulie 1872- 13 noiembrie 1914) apare prima dată în iulie 1907 în revista „Semănătorul” și apoi în revista „Viața Românească”, în ziarul „Minerva” și alte publicații. Versurile se publicau sub titlul general „Caleidoscopul lui A. Mirea”
Cei doi poeți mai colaboraseră și până atunci publicând traduceri din Paul Verlaine, H. Ibsen, Fr. Halm, Lafontaine ș.a. De asemenea mai semnaseră împreună o serie de lucrări originale: poemul dramatic „Legenda funigeilor”, comedia „Cometa”, poemul istoric „Carmen saeculare” precum și două volume de proză: „Cireșul lui Lucullus” și „Portrete”
Interesul lui St. O. Iosif pentru temele sociale și verva uimitoare a lui Anghel se împletesc. Este greu de apreciat ce aparține unui poet și ce se datorește celuilalt.
Cu toate că au colaborat foarte bine cei doi au iubit aceiași femeie Natalia Negru. Aceasta se căsătorește cu Șt. O.Iosif. Divorțează și se recăsătorește cu D. Anghel care, dintr-o gelozie nejustificată o împușcă. Nu o nimerește ci doar leșină. Poetul crede că a ucis-o și se sinucide. Natalia va mai trăi cinci zeci de ani
Bibliografie:
-Mihail Dragomirescu, Cuvânt Înainte la Caleidoscopul lui A. Mirea, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1956.
-Ștefan Octavian Iosif-Wikipedia, Enciclopedie literară pe internet
Лучшие Тексты
