S-a născut la Barcelona și a emigrat la curtea aragoneză din Neapole, unde a îndeplinit felurite funcții în secretariatul statului napoletan, sub mai mulți suverani.
La Neapole și-a petrecut cea mai mare parte a vieții și tot aici a murit.
Și-a intitulat Canțonierul „Endimione”, adunând, sub auspiciile legendei frumosului păstor, poezii de inspirație delicată unde modelul lui Petrarca se întrețese cu citate din Vergiliu și Ovidiu.