agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 16888 .



Glose
эссе [ ]
Respirări

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Nichita_Stanescu ]

2005-11-17  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Dacian Constantin



I

Ca să poți să te fii, stai locului și sfințește-l, iar în călătorie trimite-ți numai ochiul.
Vai de cel care se odihnește la umbra copacului sădit de strămoșul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moștenit vreo umbră de arbore. Sădește-te tu însuți, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoș, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot.

II

Dacă vrei să existe cinste și curățenie, fii chiar tu însuți cinstit și curat. Abia după aceea vezi și bucură-te dacă mai există în afara ta cinste și curățenie. Abia după aceea întristează-te și scuipă dacă în afara ta nu există cinste și curățenie.

III

Cinstea vieții mele și idealul vieții mele sunt acelea de a fi așternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul țării.
Visul vieții mele este să fiu cina la care stă vorbirea țării mele când îi este sete de un vin și de un viu.

IV

Limba română este maica mea. Ea m-a trimis la școli și armată. De câte ori îi scriu, scriu: „Al vostru, care vă dorește sănătate și care este sănătos!”

V

Deplâng pe cel care plânge când plouă, ca pe un risipitor cu avutul sării.
Laud pe cel care face acoperișe.
Disprețuiesc pe cel care plânge noaptea. Plânsul profund e pe soare, în amiază, la douăsprezece. Atunci.

VI

Descurajez pe cei care spunând „Eu” se înțeleg pe sine. Îi descurajez cu indiferență.
„Eu” putem să spunem numai despre noi, și aceasta numai cînd avem grijă de cerul pământului.

VII

Cel mai mare noroc e să ari, ori să ridici pământul în picioarele lui.

VIII

De zburat, zboară tot globul, toate stelele, timpul.
De stat locului și în lucrare, mi se pare a fi măreț.

IX

Dacă nu ești în stare să recunoști iarba după verde și apa după sete, nu-i va fi niciodată nimănui dor de tine.

X

Nu trăim decât o singură dată și numai o singură viață.
A avea un ideal înseamnă a avea oglindă.
Într-un ideal te speli ca-ntr-o apă curată. Într-o oglindă îți speli chipul obosit, potrivindu-ți-l până când accepți să fii.

XI

„A sta-stare” îmi este mai ideal decât „a avea-avere” sau „a fi-fire”.



(Nichita Stănescu – Respirări, București, Editura Sport-Turism, 1982, cap. ”Scrisori de dragoste”)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!