Si acum, Titu, as vrea sà-ti vorbesc tàcînd cîteva vorbe despre tàcere. Adevàrata tàcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în douà zgomotul. Adevàrata tàcere este numai acea tàcere cînd ti se întîmplà, dacà ti se întîmplà, sà asculti sufletul tàu îndràgostit de altcineva decît de tine însuti. Ce màretie ! Ce justificare a dreptului de a exista ! Acum, tac.