Doamnei I., despre o suferință inexplicabilă
(Scrisoarea a 177-a)

Vă plângeți de soarta rea a nepoatei dvs. Suferința ei, spuneți, este inexplicabilă. Soțul ei, funcționar, s-a molipsit de o boală scârboasă și a murit în spitalul de nebuni. Ea s-a molipsit de la soț și acum se află deasemenea în spitalul de nebuni. O laudați ca pe o femeie bună și cinstită și vă mirați cum Atotștiutorul Dumnezeu a putut îngădui să se ajungă la această căsătorie și ca o faptură nevinovată să pătimească atât de crunt.
Dacă ruda dvs este într-adevăr bună și cinstită și nevinovată cum o credeți, suferința ei n-a fost adusă de păcatul ei personal. Atunci trebuie căutată pricina într-un păcat al părinților ei- fiindcă s-a zis despre Cel Preaînalt că aduce fărădelegile părintilor peste fii și peste fiii fiilor, până la al treilea și al patrulea neam. (Ies.34,7)
Dvs, o știu, veți spune ce se spune adesea: “Dar de ce să sufere copiii pentru păcatele părinților?”
Vă voi întreba și eu: “ Dar cum altfel să-i sperie Domnul Dumnezeu pe oameni ca să nu păcătuiască decât trecând asupra copiilor pedeapsa pentru păcatul lor?”
Poporul nostru și-a format prin experiență convingerea nestrămutată că pentru păcatul părinților suferă și copiii. De aceea se aude adesea avertismentul dat celor ce vor să jure straâb ori să facă vreun alt rău: “Ia seama, ai copii!” Această dreptate biblică este de altfel aplicată și în legislația omenească obișnuită, în sensul că și copiii își pierd averea în urma fărădelegilor părinților. Mai pierd și din punct de vedere moral, pierd din imaginea pe care o au în societate- și nu doar fiii ci și nepoții și strănepoții.
Nu demult, cineva s-a logodit aici cu o fată, însă aflând mai apoi că tatăl fetei era în pușcărie, a rupt logodna.
Nu trebuie însă ca cineva să deznădăjduiască din această pricină. Aici nu este o fatalitate oarbă. Milostivul Dumnezeu poate să curme pedeapsa abatută asupra copilului dacă se arată adevărată pocăință și strigare către El, Tatăl Ceresc, pentru iertare.
Mama sfântului Fanurie era o femeie rău credincioasă, dar pentru păcatele ei pe fiu nu l-a atins pedeapsa, ci s-a mai și sfințit. Fanurie însă, dându-și seama de păcatele mamei sale, se ruga neîncetat lui Dumnezeu pentru ea.
Rugați-vă și dvs lui Dumnezeu pentru părinții rudei dvs. Când Dumnezeu îi va ierta pe păcătoșii răposați, păcatul lor nu va mai apăsa pe umerii urmașilor.
Aici e sensul rugăciunilor bisericești pentru cei morți- ca Dumnezeu să le ierte păcatele și, prin urmare, pedeapsa să nu cadă peste urmașii lor.
Pace dvs și milă de la Domnul.