10 iulie 1946

Hristos este cu noi!

Îți urez să duci o viață înduhovnicită și să încerci, din dragoste de Dumnezeu și pentru mântuirea sufletului tău, să spui tot ceea ce ai pe conștiință.
"Luați aminte să nu cădeți în ispită", spune Apostolul (1 Cor. 10,12).
Fără harul lui Dumnezeu, toate precauțiile noastre se sfărâmă, căci, după cum ți-am spus deja, nu stă în puterea noastră să stăruim în virtute. Noi trebuie să tindem spre virtute și să ne nevoim - în aceasta stă libertatea noastră.
Ai acum noțiunile despre viața lăuntrică și o oarecare experiență. După puterile și timpul de care dispui, străduiește-te să te rogi cel mai adesea lăuntric. Concentrează-te asupra amintirii morții și roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea acest har. Privește trecătoarea noastră viață: nestatornică, schimbătoare și foarte efemeră: ea îi îndeamnă la plăceri pe cei ce nu sunt atenți. Pentru a dobândi pacea interioară, nu există decât o cale: rugăciunea continuă. Grija și tristețea vor trece: ai răbdare și nu te descuraja! Dumnezeu să te ajute și să te păzească!
Nu este bine să te încrezi în cuvintele celor ce țin de felul nostru de a gândi.

Oamenii sunt ceea ce sunt: uneori fac din țânțar armăsar și nu văd decât slăbiciunile. Ei nu au de unde să știe despre lacrimile vărsate în taină în chilie, nici cum să pătrundă în viața lăuntrică a unui călugăr singuratic. Treptele de înaintare duhovnicească sunt diferite și doar cel înduhovnicit îl poate înțelege pe cel asemenea lui. Nimic nu este mai folositor decât a-i considera pe toți buni și pe tine mai rău decât toți.

Așa cum ți-am spus-o și personal, ia aminte la tine însăți și te vei vedea atunci mai rea decât toți.

Mă gândesc la voi în nevrednicele mele rugăciuni.
Mila lui Dumnezeu să fie cu voi după credința voastră!