Þi-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin să-l farmece bizare măști;
În cântec de lăută, dansând, ies
Tristeți, de sub vopselele grotești.

Cântând în modul lor minor iubirea
Puternică și viața oportună,
Nu par să știe ce e fericirea
Și cântul lor se pierde-n clar de lună,

În clar de lună, blând ca o-alinare,
Ce face păsări să viseze-n ramuri,
Să hohotească de extaz izvoare,
Izvoare mari și zvelte, printre marmuri.