Iți mai aduci aminte marea aflată pururea de gardă,
Iți mai aduci aminte plopii tremurători din țărmul ei,
Iți mai aduci aminte zorii când soarele-ncepea să ardă
Dezmeticindu-ne ce suntem, sau ochii tăi, sau ochii mei?

Iți mai aduci aminte noaptea ca o hipnoză peste creier,
Iți mai aduci aminte felul în care ne copilăream,
Iți mai aduci aminte rolul de somnifer al unui greier,
Iți mai aduci aminte sarea ce se cristaliza pe geam?

Iți mai aduci aminte totul, tăceri urmate de cuvinte,
Iți mai aduci aminte plânsul locomotivelor în gări,
Iți mai aduci aminte faptul că eu nu-mi mai aduc aminte,
Iți mai aduci aminte moartea cu-nfățișarea unei mări?

Eu am uitat de-atâta noapte întregul vis ce mă-mbătase
Senzațiile ei în creier mi le usuc ca pe idei,
Si cer să vină gunoierii s-o ia și-n pace să mă lase,
Ca să-mi aduc aminte munții din toate-adâncurile ei.