agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-10 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Mai întâi au fost umbrele mâinii pe tavan,
când mintea copilului de atunci se înfricoșa de petele negre, vii, de acolo luând forme ciudate, amenințătoare. (Ca niște demoni plutind deasupra noastră pândindu-ne clipele de slăbiciune și lovindu-ne din umbră necruțător). Tatăl stătea lângă copilul mirat - proiectându-și palmele mari pe tavan. Petele negre, mișcătoare, fiind iluziile de mai târziu, de maturitate - luând forme îndrăznețe, adevăruri atât de apropiate, puțin deasupra capului și minții. Tangibile. Apoi, ca și atunci, se aude vocea categorică a tatălui: "Acum e timpul să dormi. Noapte bună." Și lumina se stinge. Apoi plimbările pe străzi- plăcerea de-a savura alcoolul incolor ascultându-l pe altul de lângă tine povestind lucruri simple. Plimbări pe lângă vitrina de unde manechinele elegante îți zâmbesc amabil, iar tu ridici palma(din ce în ce mai aspră cu trecerea timpului) și proiectezi pe ele o umbră. Dar ele rămân nemișcate dincolo de geamul inaccesibil, al neputinței tale. Apoi piața statuilor când treci prin dreptul fiecăreia și-ți plimbi umbra mâinii peste marmura lor rece, îndepărtată și-ți pare că doar una vibrează sub apăsarea umbrei, o statuie mutilată, din colțul neumblat al grădinii. Crezi că în sfârșit ai găsit obiectul căutării - te apropii tot mai mult până când umbra de pe marmura veche dispare. Îți dai seama că ești închis în statuie. Și lumina e stinsă.
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность