Trăind departe de succes,
De glorie și de avere,
În nesfârșita ta durere
Ai fost al muzelor ales.

În ale vieții triste-nfrângeri
Cu fiere toți te-au adăpat,
Dar plânsul tău l-au adunat
În cupe pure albii îngeri.

Contemporanii-au pus nevroze
În fruntea ta, au pus și spini,
Dar tu, cu ochii mari, senini,
Vedeai în visu-ți numai roze.

Prin viața neagră ai purces
Purtând în sus melancolia,
Visarea-adâncă și mândria
De-a trece-n lume nențeles.