agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-28 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by gena gurau
Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate,
din pragul casei în soarele molcuț privește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului. Pe gura fără dinți se aleargă muștele. Femeia i-a murit de ceva timp. Și ea la fel ca toate cățelele nu vroia să știe de nimic, dar avea instinct. Omul bătrân adulmeca - încă nu era fără dinți -, noaptea venea, se culcau în pat. Era bun instinctul. Ceea ce place la un câine este marea lui libertate. De dimineață până seara hoinărește pe stradă; și acu' mănâncă acu' doarme, acu' se împerechează: nici măcar nu așteaptă noaptea. Cugetă, precum adulmecă, și mirosurile pe care le simte sunt ale sale.. Omul bătrân își amintește că odată, ziua, a făcut-o și el precum câinele într-un lan de grâu. Nu mai știe cu ce cățea, dar își amintește soarele mare și sudoarea și pofta de-a nu termina niciodată. Era ca într-un pat. De s-ar întoarce anii, ar vrea s-o mai facă tot într-un lan de grâu. Coboară pe stradă o femeie și se oprește să privească; trece și preotul și întoarce capul. În piața publică se poate face orice. Până și femeia, care are o reținere în a-și întoarce capul după bărbat, se oprește. Doar un puști nu rabdă jocul și aruncă în el cu pietre. Omul bătrân se-nfurie. [ianuarie 1936] din volumul "Lavorare stanca" ("Munca obosește") Cesare Pavese - Poezii Editura Humanitas 2008
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность