agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-05 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Tăcerea se izbește de trunchiuri, se-ncrucișe,
se face depărtare, se face nisip. Mi-am întors către soare unicul chip, umerii mei smulg din goană frunzișe. Câmpul tăindu-l, pe două potcoave calul meu saltă din lut, fumegând. Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave! Soarele a izbucnit peste lume strigând. Tobe de piatră bat, soarele crește, tăria cu acvile din fața lui se prăbușește în trepte de aer, sticlește. Tăcerea se face vânt albăstrui, pintenul umbrei mi-l crește în coastele câmpului. Soarele rupe orizontul în două. Tăria își năruie sfârșitele-i carcere. Sulițe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite și grave. Calul meu saltă pe două picioare. Ave, maree-a luminilor, ave! Soarele saltă din lucruri, strigând clatină muchiile surde și grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность