agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 5701 .



Maltratat despre oamenii grași
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Taºcu_Gheorghiu ]

2009-11-01  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Bot Eugen Iulian



ah, ce mult am urât oamenii grași
oameni de undelemn, liniștiți ca o mare moartă
oamenii așteptând pe scară în haine cu dungi
bătaia secretă și pașii surprinși pe culoare
pe culoarele lungi unde îi așteaptă surâsul de mătase
al ciorapilor strânși pe pulpele dezgolite în umbră
oamenii cu care am început cursa sinuoasă a nopții
printre copacii acoperiți de chiciură cu o frunză de castan în păr
întâia oară când i-am văzut cu vâna groasă pe tâmple
evoluând în camere mobilate, ascunși, insidioși,
ca niște vulpi însărcinate, sau ca unsuroase noduri de șerpi,
ei evadau din brocartul carnetului de cecuri
rătăcit în bucla însângerată a nopții conjugale
ca niște noduri de vipere sau ca o armă lucioasă
unsă în fiecare zi cu grăsimea disimulată a tăcerii
ei ridicau pe vârfuri catastrofalul ochi albastru
din retortele alhimiei adamantinul ochi de complice
peste pulpa dezvelită din velururi în somn
nimic nu strică misterul de grăsime minerală
cu care omul gras atrage...
pe umeri poartă două pâini calde, aburind,
o perdea se lovește întotdeauna în apropierea lui
o perdea care ascunde enigma și calmul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

omul gras a coborât din limuzină, și-a ridicat haina de pe fesă
a cumpărat o gazetă și-a lăsat haina cu un gest obișnuit
pe alături treceau în grupuri femei cărora le muriseră copiii de scarlatină
sau altcineva murise desigur în compotul de piersici al râsului lor
omul gras intrase în limuzină și aștepta să intre într-un film
plin de răcoare(și o perdea se lovea de fereastră)
fluturându-și în lentila cameramanului un surâs cenușiu pe buzele groase

cu gestul care plimbă dincolo de crimă și de inedit
o limuzină în care plouă cu viori de răcoare
și o perdea udă plesnind în vânt
a cărei cadență amintește un falus
acoperit definitiv în grăsimea disimulată a tăcerii...

câinele meu de vânătoare i-a sfâșiat zâmbetul de mătase
dar când a vrut să-i sfâșie burta de undelemn și viori
l-am oprit și amândoi ne-am îndreptat printre castani
cu liniștea marilor secrete ale rodnicei adolescente






* INEDITÃ, arhiva lui Marin Mincu


** Avangarda Literară Românească; Editura Minerva; București; 1983

*** Antolgie, studiu introductiv și note biobibliografice de MARIN MINCU





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!