agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 9020 .



Ce mai faci, Vitoria Lipan?
стихотворения [ ]
Drum spre Bucovina

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Adrian_Paunescu ]

2010-03-13  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Cătălin



Ce mai faci, prin munți ce ți-l ascund
pe bărbatul tău ce-a fost cioban,
ce mai faci sub cetini și pe prund,
ce mai faci, Vitoria Lipan?

Duhul lui mereu în preajma ta
ți-a-nsoțit umbrirea lumini
și atât de mare se-arăta
că n-aveai nici loc să te închini.

El te-a dus pe drumu-adevărat,
el ți-a dat și drept să judeci tu
prefăcându-ți dorul de bărbat
în ceva ce n-are nume, nu.

Iernile sunt tragice în munți,
de când este muntele sub cer,
numai la botezuri și la nunți
și la moarte rudele te cer.

A trecut sazu n-a trecut un an?
Ai aflat, sau n-ai aflat ce-a fost?
Ce mai faci, Vitoria Lipan,
judecata are totuși rost.

În prăpăstii viscolite rău,
pe cărări uitate și de pași,
va mai fi fiind bărbatul tău,
cum să-l poți uita și cum să-l lași?

N-are nimeni nici puterea ta,
nici credința de-a umbla pe jos,
în prăpăstii, spre a ți-l afla
pe ciobanul tragic și frumos.

Turme vor mai fi și vor muri,
oameni se vor stinge peste tot,
munții se vor sparge într-o zi,
or să poată cei ce nu mai pot.

Dar credința ta că el e-aici
va rămâne până la sfârșit,
n-ai să obosești și n-ai s-abdici,
vei iubi mereu ce ai iubit.

Și mai trec un secol și un an
și în munți legenda va da glas,
cum că tu, Vitoria Lipan,
credincioasă ție ți-ai rămas.

Și-ntr-o zi ai să te stingi și tu
terminându-ți drumul pe pământ,
când lătratu, spre un punct bătu,
unde Nechiforul tău e frânt.

Munții ți se clatină-n priviri,
te măriți din nou cu omul drag,
sunteți împreună iarăși miri,
sângele s-a șters de pe baltag.


din vol. "Apogeul firii"


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!