Între profan și sacru dus de mână
Apare pe la margini de cetate
întru a doua grea zidire bate
Vestigii dintr-o epocă bătrână

Fără psalmistul David. Înnoptate
La nordul pleoapei rune-adânci îngână
Agava aurorei de țărână:
Veșmântul suprarealist a toate.

Subt pașii surzi vulcanul amuțitul
Sloboade pocăința lui opacă
"Legat de ceruri eu sunt pângăritul"

Înalta cârjă încă îi împacă
Preamult rămas în urmă răsăritul
Cu prea aproape-în față asfințitul.