agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-05 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Yigru Zeltil
Suntem doar o clipă.
O clipă, o singură clipă: aceea pe care moartea ne-o lasă. La ce-ai putea să te gândești? Și ce-ar putea să-ți fie drag într-o clipă, o singură clipă? Istambul! Ploaia cântă pe lespezi de drum. Ploaia cântă-n geamii. Ploaia cântă-n inima noastră! Istambul! oraș plăsmuit din himere și vis, grădini cu suspine de iarnă, femeie din ivoriu și smalț, și morții, și fără de număr mormintele, și-n ceața Cornului de aur un trandafir. Suntem doar o clipă. O clipă, o singură clipă: aceea pe care moartea ne-o lasă. Abia mai tresar porumbeii de ceară-n bătaia vântului dinspre Eiub, porumbeii cenușii, funerari. Dulce și blândă ploaie pe îndoielnice fețe. Ochii ce ard cu puternică flacără - și bunul prieten un cântec va-ncepe acuma, un cânt ce ne face viața cu mult mai bogată. Iar clipa nesigură - cu mult mai bogată, o clipă, o singură clipă. Suntem ca arborii-n iarnă din fața Bosforului, Apa coboară în ceață, se duce la vale spre țărmul Albei Mări. Suntem porumbeii de ceară pe care moartea i-a uitat în bătaia vântului de la Eiub. Suntem ca fețele de ceară în ploaia cenușie, în noaptea îndoielnică. Odată nu vom mai putea să vorbim, nu vom putea o vorbă să mai scoatem sau să găsim cuvântul fără de prihană, care face nesfârșită și eternă acea unică și singură clipă. (traducere de Maria Marinescu-Himu și Ioan Micu)
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность