am să rămân în odaie
până când vor deveni pereții transparenți
până când dușumeaua va fi de marmură
până când părul meu va fi de marmură

până ce pereții se vor depărta la infinit
și cuvintele meu vor avea ecoul
celui care strigă înnebunit
de-o vedenie îngrozitoare

până ce mobilele se vor acoperi cu praf lunar
până ce am să pot zbura negru tărcat au roșu
în preajma luminii mereu mai aproape
muruind într-o seară prăbușit între file

numai undele aureole negre
încâlcite vor fi în văzduhuri opace
și eu voi rămâne un epitaf malițios
în moartea de silex de cuarț și de mică.