Razele soarelui
pătrund vesele în cameră
despărțindu-mă de pacea somnului
Cadourile așteaptă cuminți pe masă
înfiorarea caldă a mâinilor mele
dar nu le-am deschis
fiind prea însetat de primăvară
În grădină am văzut
cum pregătise o altă dăruire
zarzărul înspumat de văluri albe
și parfum din arome paradisiace
Fiorul straniu care mi-a străbătut ființa
s-a oglindit în surâsul mirat
zâmbind i-am cuprins mâinile plăpânde
când florile se-mprăștiau prin pulberea aerului zdrumicat
Cu emoție am sărutat albul pur
dăruindu-i temător iubirea târzie
năzuință străveche monotonă trufie
Dar mă înșelasem precum abisul mării
căzut în voia stihiilor neîncetate
construind prăpastii afunde peste uitarea de sine
și munți lichizi cu piscuri înspumate