agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-28 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by marlena braester Ea era aproape prima și am vrut s-o numesc Eva. Ea mă numea Peugeot pentru că eram al 306-lea. Erau câțiva ani între noi – ea îi avea în plus - și până atunci nu făcusem niciodată autostopul cu mașini care nu opreau. Stăteam în picioare lângă gardul școlii agricole, iar sub picioarele noastre se putea auzi cum apa îndulcea în furtunurile pentru irigație secretul pământului. „Dacă plantezi aici o potcoavă”, spunea ea, ”într-un an va crește un cal”, și „Dacă”, i-am răspuns, ”plantezi un ventilator, se va ridica dintr-o dată rochia lui Marylin Monroe”. O clipă mai târziu buzele ei au început să se fărâmițeze ca nisipul și limba ei s-a întins spre fața mea ca restul unui val. În momentul acela lumea se împărțise între cei care închideau ochii și toboșarii de la parada apusului de soare. Iată de ce n-am văzut lângă mine nici roțile tractorului care trecea împroșcând apa de prin bălți și nici stropii de noroi, țâșnind ca niște săruturi zburătoare, spre mușchii norilor condamnați, la căderea serii, să răstoarne soarele în mare. Traducere din ebraică: Marlena Braester
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность