agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-26 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Ștefania Pușcalãu
Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeț umil de scânduri în cântare, Fac liturghia mea de bun-rămas, Mestecenii, cadelnițând frunzare. Cu flacăra de aur, ca un semn, Îmi ard făclia în trupeasca-mi ceară; Și răgușit, al lumii ceas de lemn Mi-o bate pentru cea din urmă oară. Curând veni-va oaspete de fier, Pe-albastru câmp, poteca o va-nfrânge. El, lanul de ovăz, muiat în cer, Cu mâinile lui negre, îl va strânge. Cântările-mi nu pot trăi cu voi, Ne-nsuflețite palme, reci, străine! Doar spicele și caii din zăvoi Or să tânjească veșnic dupa mine. Nechezul lor l-o suge-un vânt, solemn Jucându-și parastasul într-o seară. Curând, ah, răgușitul ceas de lemn, Mi-o bate pentru cea din urma oară.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность