Iubirea pentru tine m-a pârjolit ca un foc
și am rămas arsă
pe pielea mea de femeie.
arsurile sunt mari cât niște hărți
și rana care seamănă cu harta României
este cea mai mare și
nu se mai poate vindeca niciodată.
de aceea voi muri, au spus-o toți,
nu pentru că tu nu m-ai iubit. erai prea primitiv și prea dur
pentru mine. mie îmi plac intelectualii
de stânga, handicapații sociali, bărbații atât de virili încât pot renunța
la virilitate și,
chiar dacă erai nebun, erai mai puțin nebun
decât mine. mi-am asumat
nebunia, boala, sărăcia și vârsta,
tu nu ți-ai asumat nimic, de aceea
cerul de deasupra capului tău te apasă
și-ți strivește craniul.
îmi plac slăbiciunea adâncă
și metafizica unui adolescent romantic
nu puterea rigidă și nici extazul lipsit de sânge.
cât timp voi mai avea de trăit mă voi gândi la tine.
dar tu ai fost,
ești și vei fi clovn care, în spatele măștii, a fost
doar un soldat al întunericului, al forței și al plăcerii.

Volumul BLUES & PARCUL (1997)