agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-04 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Acest peisaj? Nu există. Există spațiul vacant, de semănat cu un peisaj retrospectiv. Prezența munților, a arborilor imbatibas, a izvoarelor, ce prezență? Totul e mai târziu. După douăzeci de ani, ca în drame. Pentru moment, văzul nu vede; văzul culege firișoare de drum, de orizont, și nici nu-și dă seama că le culege pentru ca într-o zi să țeasă din ele tapiserii care sunt fotografii ale imperceptibilului ținut vizitat. Peisajul urmează să fie. Acum e ceva alb ce se vopsește în verde, maro, gri cenușiu, dar culoarea nu prinde pe suprafețe, nu modelează. Piatra e numai piatră în târzia ei coacere. Iar apa acestui izvor nu udă trupul gol: o să-l ude mai târziu. Apa este un proiect de a trăi. Deschid poarta. Scârțâie. Indiferentă. E o vacă-tăcere. Nici măcar n-o privesc. Cândva într-o zi această tăcere-vacă, acest scârțâit vor pulsa în mine, perfect, existând din față, din spate, din profil, absolut tangibile. Cineva întreabă alături: ce-i cu tine? N-am nimic, decât zgomotul poartă, vaca silențioasă. Peisaj, ținut alcătuit din gânduri de peisaje, în creativa distanță spațiutimp, pe marginea gravurilor, a documentelor atunci când lucrurile există cu violență mai mult decât existăm noi: ele ne populează și ne privesc, ne fixează. Contemplați, supuși, noi suntem pășunea lor, suntem peisajul peisajului. traducerea Dinu FLÃMÂND.
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность