Peste iazu-nghețat
Păsările sălbatice au trecut.
Tîrziu va mai sufla rece un vînt dinspre stele.

Peste mormîntul nostru adîncit de gropar
Noaptea-și adastă fruntea zdrobită.
Și sub stejari o luntre albă se-nclină.

Răsună un clinchet mereu din zidul alb al cetății.
Pe sub mărăciniș
Eu și tu, frate, ca niște limbi ale orologiului spre miezul nopții urcăm.