Fu lungă vara – iată, ceasul, Doamne,-i
să adumbrești cadranele solare,
făcând să bată,-n șesuri, vântul toamnei.

Mai dă-le oamenilor fructe-atâta timp
cât să se împlinească,-n sudic soare,
și fă mai dulce nobila licoare
a vinului, – în prag de anotimp

în care cel ce n-are adăpost,
nici n-o să aibă; cel ce-i singur tot
așa va fi – scriind scrisori ce pot
părea foi moarte,-n timp ce, făr' de rost,
el calcă,-n parc, pe-alei, ca un robot.



Traducere Șerban Foarță