Albe coloane, zei reci,
Trupuri fără de pată,
Frunză cu freamăt de veci,
Vreme nedezlegată.
Ram de măslin milenar,
Umbre plăpânde și azi,
Ape șoptind în cleștar,
Nu v-ați schimbat la obraz.
Stai ca o stană și tu —
Lepezi om și viață,
Totul când straniu stătu
Tânăr, plin de verdeață.

Mieii priori i-au păscut
Fluiere fără de moarte.
Albe coloane sunt scut
Celor ce vin de departe.