agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 5528 .



Cavalerul Toggenburg
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Ion_Heliade_Radulescu ]

2005-10-14  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Gabi Schuster-Cărărușă



(F. Schiller)
“Ritter! inima ți-ofere
Tinerețe de suror;
Altă dragoste nu-mi cere,
Căci îmi face mare dor.
Vino placid, că îmi place,
Du-te-n pace, mă dileg;
Plânsul ochilor ce tace
Nicidecum nu-l înțeleg.”
El pricepe, mut cu dorul;
Sângeră determinat,
Arde,-o strânge-n piept cu-amorul,
Și pe cal e avântat.
Toți vasalii își adună,
Toți elveții săi din drept;
La mormântul sfânt detună
Toți cu crucea p-al lor piept.
Fapte-acolo valoroase
Dezvoltă eroi creștini,
Coifuri, pene onduloase
Înspăimântă saracini.
Toggenburg poartă omorul,
Teroarea la musulman.
Dar în inima lui dorul
E mai mare dup-un an.
L-a suferit, dar l-apasă;
Nu-l mai poate suporta;
Arme, câmp, glorie lasă
Spre-ale sale-a se-nturna.
Și p-a mării und-amară
Vede-un vas vele-ntinzând;
Se-mbarcă spre scumpa țară
Unde-e viața ș-al lui gând.
Ajungând la castel, bate
Înfocatul pelegrin...
Vai? ca fulger îl străbate
Răspunsul d-amaruri plin:
“Este-a cerului mireasă
Aceea ce cauți tu;
Ieri fu ziua cea aleasă
Nunta ei când se făcu.”
. . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . .
Abandonă, nu-și mai vede
Al părinților focar;
Armele nu-și mai revede,
Nici fidelul armăsar.
De la Toggenburg apune
Jos spre văi, necunoscut;
Peste membrii nobili pune
Vestmânt aspru, răsțesut.
O colibă izolată
Își clădi-mprejurul ei,
D-unde closterul s-arată
Printre frunzele de tei.
Aștepta de dimineață
Pân’ l-al soarelui apus,
Cu speranța mută-n față
Și cu sufletul său dus.
Către closter sus din vale
Ore-ntregi în sus căta
Spre fereastra scumpei sale
Pân’ fereastr-a răsuna,
Până când el s-o mai vază,
Până ce chipu-i venea
Ca d-un angel dulce rază
Jos spre vale-a se pleca.
Și-n dulcea lui reverie
Adormea prea consolat,
Așteptând cu bucurie
Al zorilor revărsat.
Stete astfel zile multe,
Ani întregi tot aștepta
Attentiv ca să asculte
Ori fereastr-a răsuna,
Ori dilecta să-și mai vază,
Ori chipu-i a s-arăta,
Ca d-un angel dulce rază
Jos spre vale-a se pleca.
Astfel, într-o dimineață
Era mort tot așteptând,
Cu paloarea morții-n față,
Spre fereastră căutând.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!