E umed cimbrul pe colină,
Măceșii par o florărie,
Sorgintea râde cristalină,
Ești tu, ești tu, copilărie!
Din roze ceruri ciocârlia
Zvonește cântece semețe,
Domnește-n toate veselia,
‘Napoi venit-ai, tinerețe!
Dar ce e vis, e o nălucă...
Rămân cu trista mea nevroză,
Cu dorul meu nespus de ducă,
Spre râul blond, spre ziua roză.