Această pâine ce’o rup a fost odată ovăz
Acest vin într’un trunchi îndepărtat
Pulsa, în fructele sale
In zi, omul si vântul în noapte
Au doborât recoltele si’au frânt bucuria strugurilor.

Odată, în acest vin, sângele verii
Zvâcnea, în carnea care împodobea via.
Odată, în această pâine,
Ovăzul era fericit în vânt;
Omul a frânt soarele si’a doborât vântul.

Această carne ce’o rupi, acest sânge care il lasi
Să’ți aducă tristețea în vene
Au fost ovăz si strugure
Născuți din senzuala rădăcină si sevă;
Vinul care mi’l bei, painea care mi’o musti.

traducere
dan mihuț