(Capul vorbeste:)

De ce nu-s oare scaunelul
Ce sta iubitei sub picioare?
Oricat de rau lovit de dansa,
Eu tot n-as spune ca ma doare.

(Inima:)

De ce nu-i oare cu putinta,
Sa fiu pernuta ei de ace?
Cu cat mai tare m-ar impunge,
Cu-atat mai vesela m-as face.

(Cantecul:)

De ce nu-s oare papiota,
Cu care ea-si bucleaza parul?
Soptindu-i tainic la ureche,
I-as spune dragii adevarul.




Editura Minerva,Bucuresti,2000
Traducere de Ion Bentoiu